Citim de cand deschidem ochii dimineata. Citim ora de pe ceas, apoi ne
repezim la telefon sa citim display-ul. Intram pe facebook si cititm. O facem
mecanic. Citim in diagonala: titlul unei melodii, o maxima, citim pe buzele
botoxate ale vreunei pisi si in ochii ei galesi. Daca ne place, dam un click sau
postam un comentariu. Unii citesc fara sa faca un efort prea mare de a
diferentia, de a filtra. Intram pe mail si citim din nou. Uneori, doar ce ne
convine si apoi dam cu delete. Mai conteaza ca cineva ne-a scris ceva frumos
sau ca ne cere ajutorul? Nu vrem sa ne oprim asupra acelui text, ne-ar distrage
atentia de la rutina, ne-ar pune imaginatia la incercare si noi nu vrem asta. Vrem
sa ne tavalim in fiecare zi in aceeasi mocirla si sa credem ca asa e bine. Citim
si trecem mai departe. Intalnim oameni. Citim doar ce vrem pe fetele lor. Nu avem
timp sa razbatem dincolo de prima vedere si nici macar nu citim cuvintele de pe
buzele lor. De ce sa pierdem timpul? Aruncam vorbe la intamplare si ne vedem de
drum cu un salut, total nepotrivit cateodata. Primim un sms. Il citim si, cum
dracu se face ca, nu suntem in stare sa raspundem, suntem intr-o alta dimensiune de timp. Era un simplu: buna, ce mai
faci? Ne aducem aminte intr-un final, cand recitim ziua. Trimitem un raspuns
sec, cu justificare. N-o ceruse nimeni dar simtim nevoia sa o facem, sa ne
acoperim lipsa de interes si de respect. Da,
RESPECT. Citim doar ce ne convine intr-o
cafea si un pahar cu vin. Luam totul ca si cand ni s-ar cuveni, fara sa facem
cel mai mic gest.
Fericiti sunt acesti cititori, cu zambete largi si optimism debordant. Cei pentru
care cuvintele asezate cu un rost nu semnifica decat o insiruire obositoare a
unei minti insufletite, la finalul careia receptorul lor ramane amortit in
furca si niciun gand nu le zdruncina „fericirea” care duce, inevitabil, la
AUTODISTRUGERE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu