Ce-ar fi daca nu ar exista dimineti? Cum ar fi sa te trezesti in intuneric...sa deschizi ochii si sa nu vezi soarele, norii, ploaia si curcubeul de dupa? Ce speranta ai mai avea? Nu poti visa la nesfarsit chiar daca ai cele mai minunate vise. Dimineata o aseman cu un nou inceput...de viata. E ca un drog de care sunt dependenta. Mi-am dorit de multe ori sa nu mai vina, sa nu ma trezeasca...imi era teama de noua zi. Hei, dar ce faci? imi spune cealalta parte a mea. Trezeste-te. A venit, e aici...soarele...mangaierea lui calda...sarutul. Il iubesc. Nu cred ca pot fara el. Cu ani in urma il asteptam...treceam orele noptii cu ochii deschisi ca nu cumva sa ratez intalnirea primelor priviri. Tovarasa lui, luna, ma tinea treaza...imi proiecta imagini pe care le descifram, apoi numaram stelele cu degetul...cerul parea asa de aproape. Obisnuiam sa ne dam intalnire la malul marii...asteptarea se sfarsea cu mii de sarutari calde, sincere si neconditionate. Trecut-au anii... nu ne-am mai intalnit demult asa. Dar ii promit ca ne vom regasi ca atunci si abia astept sa-i spun...buna dimineata, dragul meu...
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu