Femeia şi ziua ei

8 Martie. În copilărie era Ziua Mamei. Îi dăruiam felicitări făcute de mine cu globuri pisate şi cântam "E ziua ta mămico, în dar ţi-am adus inima/ Şi crede-mă mămico, un dar mai frumos nu se putea...". În perioada adolescenţei a devenit Ziua Femeii. Eu tot îi dăruiam mamei cadouri simbolice dar...diferenţa a făcut-o faptul că am început să primesc şi eu. Nu de la mama ci de la băieţi. Şi uite aşa 8 Martie a devenit o zi în care reprezentanţii de sex masculin oferă: vorbe, flori, cadouri, bomboane, mese la restaurant, seri romantice, inele...bla, bla. Bun aşa. Adică O ZI pe an femeile au parte de răsfăţ total. Aşa şi? Oare toată această atenţie exagerată n-ar trebui împărţită în mod egal în toate cele 365 de zile? E valabilă şi reciproca cu Ziua Bărbatului, nu ţin partea suratelor. De ce devenim siropoşi fără de voie până ce glicemia atinge nivelul de pericol? Azi te sărut din cap până-n picioare, te acopăr cu flori şi-ţi spun ce vrei să auzi iar mâine?...mâine şi poimâine ea trăieşte cu amintirea zilei de ieri, alaltăieri. Şi uite aşa aşteaptă următorul 8 Martie. De ce, femeilor cu aşteptări, nu vă oferiţi privilegiul ca ziua voastră să fie în fiecare zi, sau aproape în fiecare zi ? Alintul de sine este, uneori, mult mai satisfăcător decât buchetul primit în dar aproape din obligaţie. Spune în faţa oglinzii: Astăzi e ziua mea! Te aranzeji, te parfumezi, faci câte puţin din ce-ţi bucură sufletul şi ai să vezi, că în final, chiar a fost ziua ta. El te va privi altfel şi-ţi va mulţumi că eşti femeie.