DE PRIN TRAMVAI (1)

Nu ştiu cât de des mergeţi voi cu mijloacele de transport în comun dar vă spun că este o adevărată aventură. Nu că s-ar întâmpla lucruri ciudate dar, atunci când cobori rămîi puţin pe gânduri. Eu merg destul de des cu tramvaiul 41. Mă scapă de aglomeraţie şi, ce-i drep, mai scutesc nişte bani. Ei bine, din acest tramvai am coborât ba râzând, ba tristă. Astăzi, spre exemplu, m-am amuzat copios. Am prins un loc pe scaun şi admiram priveliştea arhicunoscută de pe traseu. La un moment dat, pe scaunul din faţa mea se aşează un tânăr pe la vreo 30 de ani, ponosit şi cam urât mirositor. Ţinea în mână o revistă veche şi un suport de candelă cu iconiţă, luate probabil de prin gunoaie. În faţa lui se aşează o doamnă care ţinea în mână câteva sacoşe. Fusese la cumpărături în supermarket. Luându-şi gândul de la revista pe care o răsfoia mai mult degeaba, tânărul intră în vorbă cu doamna.
- Grele cumpărăturile?
Doamna (cochetă, de altfel )îl ţintuieşte cu privirea, îl măsoară şi răspunde:
- Grele, ce sa facem! Şi scumpe.
- Am fost şi eu la piaţă azi, am făcut 30 de mii, a spus el.
- Aaaa, tu i-ai făcut!? a continuat ea.
- Da, i-am făcut.
Conversaţia a trecut repede într-alt registru. Cel economic. Se părea că doamnei începuse să-i placă discuţia. Cu greu îmi mascam grimasele. Zâmbeam fără să vreau. La un moment dat, tânărul (care nu prea avea toate doagele la cap), uitându-se în revista veche, a spus:
- Ştiţi, castelele astea!
Iar doamna mirată:
- Ce castele?
- Castele din Paris. Cică sunt bântuite..., a replicat el.
Tăcere. La staţia Turda, doamna s-a ridicat de pe scaun şi s-a îndreptat spre uşă. La fel şi tânărul, deşi nu părea că ar avea treabă acolo. Singurul gând care mi-a venit în cap a fost acela că o urmărea pe femeie. Va urma...