luni, 15 iulie 2013

Zborul meu



Am sarit! De la 4000 de metri. Cu incredere. A fost probabil, asta simt acum, cel mai important salt din viata. Atunci cand cazi cu peste 200 de km pe ora, in gol, ai timp sa te gandesti. Chiar ai! Si rupi bariera dupa bariera. Depasesti limite impuse de tine sau de altii. Realizezi ca a zbura nu e imposibil, e o chestiune de optiune, curaj si un strop de nebunie frumoasa. A avea curaj sa spui da sau nu. A avea curaj sa-ti invingi teama. A avea curaj sa recunosti, sa mergi pana la capat. Iti mai trebuie incredere. In tine si in cel despre care nu stii mai nimic, ci doar un lucru esential. Este cel care stie cand sa opreasca prabusirea in gol, sa deschida parasuta si sa faca din caderea abrupta un zbor lin. Cam 15 minute dureaza totul. Sentimentele care te incearca sunt unice si nu se compara cu nimic trait cu pamantul sub picioare. Si zambesti mult. Odata ajuns jos ai nevoie de cateva minute de revenire. Apoi poti sa rememorezi.
M-am surprins pe mine. Nu pentru ca am acceptat provocarea aproape fara sa clipesc, ci pentru ceea ce mi-a trezit aceasta experienta.

„Life Begins at the End of Your Comfort Zone” - Neale Donald Walsch

Da, nimic nu e imposibil atat timp cat iti doresti suficient de mult si cata vreme nu te lasi dus de valul incertitudinii. Trebuie sa stai pe valul dorintei, al ambitiei si atunci e simplu. E nevoie de suficienta maturitate pentru a putea controla ispitele care-ti pun piedici. E frumos sa fii putin cu capul in nori dar sa nu-ti pierzi ratiunea. Trebuie sa ai incredere in tine si in cei care-ti dovedesc ca sunt langa tine. Si inca ceva, trebuie sa elimini orice gand/persoana care te intristeaza. 
Zambeste, zborul e mult prea frumos! Cine vrea sa te insoteasca trebuie sa se inalte!

When you feel you are not in control of your life and everything is falling apart, remember you can fall, but not apart! You can be free and you can be in control of your own parachute and flight!” TNT Brothers https://www.facebook.com/tntbrothers?fref=ts





joi, 4 iulie 2013

Crezi ca ma cunosti?

Ne place sa ne complicam vietile, nu crezi ? Da, recunosc, eu sunt tipicara, fixista cateodata, poate prea atenta la detalii si uneori delasatoare. Ce amalgam ciudat! Uneori pierd esenta. Mi-am dat seama ca din vartejul asta de informatii trebuie sa iau doar strictul necesar.  

Deci, m-am hotarat ca vreau sa ma bucur mai cu spor, si o fac. Azi m-am bucurat de un emoticon zambitor aruncat din zbor. Peste cateva zile am sa ma bucur de risc, de gol in stomac, de imprevizibil. Am sa fiu asa cum n-am mai fost…

Imi place sa te surprind placut si chiar imi iese cateodata J. Ma bucur din bucuria ta. Nu astept nimic in schimb. In principiu, nu-mi place sa astept. Ador insa cand imi trimiti zambetul acela aparte de sub ochii cu intentii bine camuflate. Ha-ha :D 

Ma bucur ca pot sterge si ierta, ca o pot lua de la inceput de zeci de ori. Ma bucur chiar si cand ma faci sa plang, inseamna ca inca mai esti.

M-am hotarat sa-mi pese mai putin spre deloc de maruntisuri. Am sa fac ce simt pe moment, sa fiu “pe sleau”, am sa dansez si am sa cant mai mult. Mai mult ??? s-ar intreba prietenii mei. J  Daaa, mai mult!

Nu ma cunosti, nu stii ce si cat pot!

http://www.youtube.com/watch?v=o32x-kHGaTo