S-a
facut fix! E si 8 minute. La si 10 trebuie sa plec dar nu pot sa nu-ti arat ce
simt. Tot pe ceas, ca un ceas. Asa sunt programata. Inima bate la secunda, dar
cand ma uit la ceas imi creste pulsul. Sunt un mic contabil. Fac adunari dupa
adunari si mai rar scaderi (de oameni). Am deprins o abilitate extraordinara de
a ma uita la ceas de mai mult de 60 de ori intr-o ora. Totul se contorizeaza. Tic-tac,
tic-tac…in defavoarea noastra, sau…nu. Trec ore, zile, luni. Le traim cu ochii
pe ceas, habar nu am de ce. Ne lasam semne pe ceas. Nu ne vorbim, vorbeste ora pentru noi. Nu ne
vedem dar stim fiecare despre fiecare cand rotatia acelor e completa.
E fix
din nou, a mai trecut o ora. Nu mai stiu la care ceas sa ma uit. Imi arunc
ochii pe cel din perete. A stat! e 12 si 13 minute. Hmm, inca putin si mai adun
un an.
Ne
intalnim la fix? ;)
